Rănesc

Îmi ridic inima strivită în mână, eu doar rănesc, sufăr, plâng si încalc promisiuni. Uneori mă întreb, oare acesta îmi este scopul ? Am luat naştere din suferinţă şi trăiesc cu ochii înţepaţi de lacrimi, vasele mele de sânge penetrate de melancolie, gânduri depresive şi tristeţe. Oare nu vă este deja silă de mine ?

 

Ascundere

Şi acestea sunt momentele mele de ipocrizie, când de fiecare dată mă ascund sub această mască falsă aproape distrusă, îmi ascund trecutul. Îmi ascund sentimentele reale faţă de persoanele pe care nu le cunosc. Îmi ascund suferinţele şi lacrimile, mă ascund pe mine, îmi ascund frica de propria persoană ca sa nu ma pierd pe asfaltul spart în cioburi. Plâng cu lacrimi de sânge.

Cădere

Suflete căzute din cer
înghiţite de egoism
şi digerate în suferinţă,
sunt închise în comă.
Toţi suntem prinşi în
cuşca universului şi merităm
moartea sufletelor.
P.S: Oh, I already forgotten. Happy World Photography Day!

Suflet de mim

Înainte de a începe, măcar încearcă sa urmăreşti totul până la capăt şi să înţelegi.

1. Înainte de convertire.

Sufletul îmi este lăsat pustiu, stingher într-o lume  în care egoismul îngheaţă fiecare inimă.Plâng şi sufăr, altceva nu ştiu să fac.

2.Stadiul de ură.

Am ajuns să-mi fie frică de mine, să-mi fie frica de tot ce mă înconjoară. Am ajuns la stadiul de ură faţă de propriile sentimente, m-am izolat în cuşca iadului meu şi încep sa urlu.

3. Stadiul Suflet de Mim.

M-am converit, după introvertire, ură, am ramăs fără nimic, fără mine, fără voce şi sunt doar un ceva pal. Stau şi privesc. Îţi pot spune de pe acum “Bun venit în iadul meu”.

Altceva în afară de plâns nu mai ştiu, toate sentimentele îmi sunt străine, nu am ştiu ce înseamnă afectivitatea, doar plâng, sufăr şi nu comunic. Mă cojesc pe acest pământ in care irosesc oxigenul. Îmi eşti străin, mă lupt si cad.

Bun venit în iadul meu, unde nimeni nu mă poate salva, aici mă voi sfârşi ca un nimic ce sunt.

Mă modelez precum gelatina, mă arunci la gunoi precum un nimic.

Uite-mi toate visele şi speranţele spulberate doar din câteva cuvinte de către ura si posesivitatea ta.

Şi acum ce o să fac ? O să plâng până la moarte, o să sufăr până mă voi distruge în propriul iad.

Ai văzut cum am ajuns ? Asta mulţumită vouă!

Plâng pe veci în aripile străpunse de întunericul depresiei, de moartea prezentului si viitorului meu, faptul că nu mai am o viaţă.

Sfârşit.

Slideshow(please view in hd mode, 720p):