Pereţii albi de ceaţă respiră
neîncrederea ce-mi sublimează ameţirea
de după coşmarul din lumea reală.
Egoismul, posesivitatea şi singurătatea
ce înghit gândurile mele, mă orbesc
şi ajung la amnezie, adică de unde am plecat.
Primii paşi facuţi, primele gânduri pierdute
în gol, degeaba fac ce fac, eşuez.
